De curând, am avut ocazia de a parcurge niște trasee prin Carpații de Curbură, mai exact Masivul Piatra Mare și Masivul Postăvaru.
Primul în ordine cronologică a fost Masivul Piatra Mare.
Traseul a început la Cabana Dâmbu Morii (670 m) și a urmat cursul pârâului Șipoaia pe marcajul bandă galbenă. Urcușul a fost lin, inițial. Nu după mult timp după ce am intrat în pădure, am ajuns la Cascada 7 Scări (cred că așa o cheamă). Este o cascadă impunătoare, foarte frumoasă, care nu te lasă să treci indiferent pe lângă ea.
După un scurt popas în jurul ei, ne-am continuat drumul până la Canionul 7 Scări. (Inițial, când am auzit numele Canionului, am crezut că într-adevăr există acolo 7 Scări; mulți spun că nu este chiar așa. Personal, m-am lăsat furată de grandoarea Canionului și am uitat să mai număr 😛 ). Am ajuns la Canion, care este traversat de niște scări de fier. La baza Canionului am făcut o pauză, ne-am umplut sticlele cu apă bună de izvor și am făcut o restructurare a grupelor (doar o parte am urcat mai sus spre Cabana Piatra Mare). Deci, cu multă voie bună am început urcușul scărilor, ceea ce a durat ceva timp, deoarece pe scări am urcat câte unul. ”Puntea suspinelor” a scărilor a fost scara mare verticală, cu o cascadă care stropea din partea stângă, astfel încât scara era udă și necesita o atenție mai deosebită. (Am citit ulterior că această scară ar avea peste 35 m.) Așa că, trecerea prin Canion a fost o aventură deosebită, înfrumusețată de priveliștea cascadelor și de crăpătura de lumină de sus, de care ne tot apropiam 🙂
După ce am ieșit din canion a început urcușul adevărat pe același traseu – dungă galbenă. Traseul își urmează cursul prin pădure, ceea ce a însemnat că am avut parte de umbră (din fericire). La întâlnirea tăbliței care ne indica faptul că până la Cabana Piatra Mare mai avem 20-25 de minute, parcă am prins noi puteri 😀 Am ieșit din pădure, am văzut Cabana (1629 m) și stânca de belvedere cu 1635 m. Într-acolo ne-am îndreptat pașii, bucuroși de priveliștea care s-a deschis în fața noastră.
După ce ne-am bucurat privirea cu frumusețea naturii, ne-am așezat pentru pauza de masă. În apropiere era o turmă de oi, cu câini și măgăruși. Unul dintre măgăruși a avut onoarea de a fi pozat din plin 😛 (Câțiva din grup au urcat și puțin mai sus spre o stâncă, unde au găsit și afine.) După obșinuita poză de grup de la destinație și încă o rundă de poze cu măgăruși, am purces pe drumul de întoarcere, traseu marcat cu bandă roșie, care ocolește stânca de belvedere unde ne opriserăm. Voioși am pornit pe drumul de întoarcere, bucuroși că avem noi priveliști. La răspântii am păstrat banda roșie, alegând Drumul Familiar, care ne-a dus prin pădure până aproape de Cabana Dâmbu Morii.
A fost un traseu foarte frumos, pe care-l voi mai face cu plăcere oricând.
A doua zi a fost rândul Masivului Postăvaru.
Am pornit din Poiana Brașov pe drumul de pârtie. În iarnă va fi un eveniment sportiv european la Brașov, drept pentru care au fost făcute ceva modificări de teren în zonă. Acolo chiar am urcat, dar după ce am ajuns la un anumit nivel, ni s-au așternut în cale priveliști deosebite, care au făcut să merite urcușul. Mai târziu pe traseu am avut parte și de afine, fără de care traseul ar fi fost mult mai trist 😛 Curând am ajuns și la punctul terminus al telecabinei, unde ne-am oprit să mâncăm. După ce am umplut „rezervoarele” am urcat pe vârf, de unde priveliștea este absolut spectaculoasă 360 de grade. Atașez o parte din panoramă (partea dinspre Transilvania 😛 )
După deja obișnuita poză de grup, poze individuale și toate cele, am început coborârea. La afine ne-am oprit din nou 😀 La un momentat dat, cu un mic grup am părăsit pârtia și am urmat traseul marcat cu cruce roșie, alegere ce s-a dovedit a fi benefică, pentru că ne-am mai răcorit la umbra pădurii, am găsit apă de izvor și am „vizitat” Prăpastia Lupului. Spre sfârșitul traseului ne-am reîntors pe pârtie și așa am ajuns din nou în Poiană.
Concluzia Postăvarului: merită traseul pentru priveliștea din vârf (și pentru afine 😛 ).
Abideea 
Comentarii