Vârful Pietrosu din masivul Călimani mi-a făcut mereu cu mâna, mai ales în zilele senine, și l-am admirat adeseori de departe. Acum s-a ivit ocazia să facem cunoștință.
Dimineața pornim cu ținta: Gura Haitii – cea mai apropiată localitate de punctul de plecare al traseului. Din Gura Haitii pornim pe drumul forestier care duce la fosta exploatare de sulf din Călimani. Pe drum ne întâlnim cu un domn foarte amabil de la administrația Parcului Național Călimani, care ne conduce până mai sus de barieră, chiar pe platoul de lângă fosta exploatare.
Era mai mult decât perfect, căci aici începea traseul nostru: triunghi albastru, care se suprapunea cu traseul Via Maria Theresia.
La început, traseul este foarte lejer, apoi urmează porțiuni ușor mai dificile. E un traseu foarte frumos: pe măsură ce urcăm, ni se deschid priveliști tot mai frumoase. Verde și sălbăticie pe de o parte…
… Negoiul Românesc cu forma lui dată de om, pe de cealaltă parte.
După aproximativ o oră ajungem pe creastă, unde traseul nostru se întâlnește cu traseul de creastă bandă roșie. Ne aflăm chiar lângă vârful Pietricelul (1993 m), iar aici vedem pentru prima dată vârful Pietrosu.
Continuăm pe traseul bandă roșie, care coboară și se suprapune apoi din nou cu traseul Via Maria Theresia.
Ajungem de partea cealaltă a Negoiului Românesc, pe un platou, trecem pe alături urmând banda roșie, cu vârfurile Negoiul Unguresc și Pietrosu în fața noastră. Porțiunea de traseu este ușoară și ajungem curând în popasul Franz Joseph, loc de campare și intersecție de trasee.
Aici la 150 m se află și un izvor, cu apă foarte bună și rece 🙂 Noi continuăm pe marcajul bandă roșie, către vârful Pietrosu. Traseul începe să urce mai susținut, ca la munte ( 😀 ), prin jnepeniș de zâmbru…
… apoi pe pietre, unde pe alocuri ne folosim și de mâini.
În urma noastră lăsăm peisaje deja cunoscute…
Ajungem pe vârful Negoiul Unguresc (2081 m). Vedem Pietrosul, dar de el ne desparte încă o bucată de traseu…
… pe care o parcurgem repede cu suișurile și coborâșurile ei, dornici de a ajunge în vârf.
Priveliștea din vârf este splendidă (asta era deja de la sine înțeles, cred 😀 ). Ziua a fost superbă, atmosfera clară, și panorama 360 a răsplătit tot efortul de a ajunge acolo. Am văzut munții Rodnei, vârful Scaunul Domnului din partea cealaltă decât cea obișnuită, și cred că se vedeau și Meridionalii.
Am servit masa de prânz având cea mai frumoasă priveliște 🙂 Apoi, bineînțeles, nelipsita poză de grup 😀
Total timp pe traseu la urcare: 3 ore și jumătate. Mers lejer, fără grabă, admirând priveliștea 🙂
Acum, coborârea 🙂 Până la Negoiul Românesc, traseul a fost același ca la urcare. În apropiere de acesta, ne-am abătut puțin (mai mult) pentru niște afine foarte gustoase, care ne așteptau încă de când am urcat 😀
Pentru coborâre, în continuare, am decis să ocolim Negoiul Românesc pe cealaltă parte, sau pe drumul de carieră. A fost o decizie bună, pentru că am văzut și fața mai naturală (sau deja ecologizată) a acestui munte.
Am întâlnit din nou afine și zmeură din belșug, asta însemnând un nou popas 😀
Soarele s-a ascuns curând după Pietrosu, încheind această zi minunată 🙂
Fluturașii nu au lipsit nici din această poveste, nici chiar cei „în devenire” 🙂
Durata traseului de coborâre: 4 ore și jumătate. Mers din nou lejer, pauze pentru afine și zmeură din belșug.
Ajunși la mașină, încărcați după ziua foarte frumoasă, am pornit spre casă. Iar ca ziua să se încheie perfect, în Pasul Tihuța am văzut pe cer o puzderie de stele 🙂
Abideea 
Comentarii