Îmi place muntele. Iar fiecare nou traseu conține peisaje care te fac să exclami des 🙂
Munții Ciucaș nu fac excepție.
Ținta noastră era Vârful Ciucaș și afinele 😛
Traseul nu a fost greu. Punctul de plecare l-a reprezentat limita județului Brașov, unde începe drumul forestier. Traseul urmat a fost bandă roșie până în vârf. Prima porțiune a fost ușoară de tot, urcuș lejer, iar curând a răsărit în fața noastră o stâncă ce se înălța deasupra pădurilor.
Apoi a început un urcuș mai adevărat, cu toate acestea nu dificil, doar cât să nu uităm că „la munte urci… urci…” 😀 , până am ajuns pe creastă. Conform informațiilor primite, urma să avem traseu de creastă de aici încolo. Am găsit afine din plin, de nu ne mai venea să plecăm. Vântul a bătut și el, ca să ne amintească că suntem pe creastă. Am urcat, am coborât, iar am urcat și am ajuns la Stânca lui Goliat. Un urcuș mai adevărat, apoi iar coborâre, apoi încă un urcuș ca la munte, și… gata! Am atins vârful. 😀
Acolo în vârf, pauză de masă și poze.
suuuuuus 😀
Pentru drumul de întoarcere, ne-a făcut cu ochiul traseul care ocolește vârful pe la Cabana Ciucaș. Așa că cinci dintre noi ne-am despărțit de grupul mare și am pornit la drum. Peisajele de aici au făcut să merite ocolul din plin. Breath-taking, cum zice americanul 😛
Traseul a fost marcat tot cu bandă roșie până la intersecția cu traseul ce mergea spre Cabana Ciucaș, unde am schimbat pe cruce roșie. Ne-am apropiat de o stână, ne-am întâlnit cu doi câini (unul mare alb complet și frumos de tot și unul negru-negru), dar de data asta nu am mai avut probleme cu ei :).
După un timp am revenit din nou pe traseul marcat cu bandă roșie, pe care urcasem o porțiune, iar nu după mult timp am ajuns din nou la bază.
A fost o zi deosebită, cu peisaje superbe (am hotărât pe la începutul traseului că îmi place și Ciucașul, iar tot traseul mi-a întărit convingerea asta 🙂 ) și companie excelentă.
Abideea 
Comentarii